Akkadienii
Triburi semite de păstori nomazi pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr, din stepele Arabiei în centrul Mesopotamiei . Limba akkadiană este cel mai vechi idiom semitic atestat; ea adoptă la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiformă, devenită limbă internațională în comerț, cultură, diplomație. La începutul mileniului II î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneană și asiriană. Din anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor si a religiei. Akkadienii întemeiază orașe-stat: Akkad, Kia, Babilon, Isin, Susa. De asemenea erau foarte războinici formând în jurul anului 2300 î.Hr. primul Imperiu din istorie, condus de Sargon I (cca. 2350-2300 î.Hr.).
Akkadienii mai sunt cunoscuți și pentru arta lor, continuatoare a celei sumeriene și care a dezvoltat basorelieful și sculptura cu subiecte mitologice.
.jpg?uselang=fr)
La période voit également l'apparition d'un type de scène amené à devenir très populaire par la suite, en particulier chez les membres de l'administration royale : la présentation (ou intercession), dans laquelle un humain est représenté devant une divinité, à laquelle il est parfois introduit par une autre divinité. Ce type de scène est manifestement dérivé des scènes de banquets, répandues durant l'époque des dynasties archaïques. Les raisons du passage de l'un à l'autre sont discutés, et pourraient renvoyer aux changements politiques de l'ère akkadienne.
==================
Era o dimineață obișnuită de noiembrie când Enheduanna a ajuns un subiect de senzație. Peste noapte, numele acestei preotese mesopotamiene din antichitate, care a trăit acum 4.000 de ani, s-a răspândit pe internet odată cu vestea că primul autor cunoscut de opere literare din istoria omenirii a fost o femeie, relatează The New York Times. Dacă întrebi pe cineva la întâmplare cine a fost primul autor din lume, cei mai mulți probabil că ar menționa numele lui Homer sau Herodot. „Oamenii nu au nicio idee”, a spus Sidney Babcock, îngrijitorul antichităților din Orientul Apropiat al Bibliotecii și Muzeului Morgan din New York. „Pur și simplu [ei] nu cred că ar putea fi o femeie” - la fel cum și faptul că preoteasa scria, folosind un stil foarte personal, acum mai bine de un mileniu înainte de faimoșii antici greci.
.jpg)
Lucrările Enheduannei celebrează zeii și puterea Imperiului Akkadian, care a stăpânit regiunea Irakului de azi în perioada 2350 î.Hr. - 2150 î.Hr.
================================================================
Însă, preoteasa a scris și despre fapte mai pământești și josnice, precum abuzul pe care l-a suferit din cauza unui preot corupt – primul caz de agresiune sexuală din literatura mondială, potrivit expoziției „Ea care a scris: Enheduanna și femeile Mesopotamiei, circa 3400-2000 î.Hr.” „Este pentru prima dată când cineva face un pas în față și folosește persoana întâi singular și face o autobiografie”, a spus Babcock. „Și este profundă.”
Enheduanna: fiică de rege și soție de zeu
Arheologii au aflat prima dată de existența Enheduannei în 1927, atunci când au excavat un disc de piatră din orașul antic Ur care îi poartă numele și îi prezintă imaginea, specificând faptul că este fiica regelui Sargon din Akkad, soția zeului selenar Nanna și o preoteasă. În deceniile ce au urmat, lucrările ei, 42 de imnuri religioase și trei poezii de sine stătătoare, printre care se numără și „Exaltarea Innanei”, au fost reconstituite din cele peste 100 de copii făcute pe tăblițe de lut recuperate de arheologi.
Numele Enheduannei a fost uitat până în 1927, atunci când arheologii au descoperit un disc de piatră care o prezenta pe marea preoteasă mesopotamiană (a treia figură din dreapta). Foto: Profimedia Images
=================================================================
În centrul galeriei muzeului de la New York se află un exponat care i-ar face pe toți paparazzi de la orice eveniment Met Gala („Balul Met”) să intre în frenezie: un ansamblu funerar din mormântul lui Puabi, o regină sumeriană care a trăit în jurul anului 2500 î.Hr., unde se află expusă și o podoabă de cap elaborată din aur cu șuvițe de pietre semiprețioase care se revarsă ca o cascadă.
Enheduanna a trăit cu trei secole mai târziu decât Puabi, după ascensiunea akkadienilor care i-au unit pe vorbitorii limbilor sumeriene și akkadiene. În comparație cu ansamblul lui Puabi, ceea ce a rămas în urma preotesei poate părea destul de monoton, dar măreția Enheduannei se regăsește în cuvintele sale, unele dintre ele referindu-se la probleme surprinzător de moderne.
Primul caz de agresiune sexuală din literatura mondială: prințesa atacată de un preot corupt
Pășind în fața unui exponat în care sunt expuse patru tăblițe inscripționate cu „Exaltarea”, Babcock a recitat un pasaj în care Enheduanna a descris incidentul când a fost înlăturată din postul ei de un preot pe care îl chema Lugalanne. „El a transformat templul într-un bordel”, a citit Babcock cu o voce plină de emoție. „Intrând în forță ca și când ar fi fost egalul meu, a îndrăznit să se apropie de mine în desfrânarea lui!” Inanna, zeița sumeriană a dragostei și războiului – cunoscută de akkadieni drept Iștar, i-a redat într-un final poziția Enheduannei. „Pentru regina mea împodobită de frumusețe”, continuă să citească Babcock, „lăudată să fie Inanna!”
În timp ce Imperiul Akkadian s-a prăbușit în anul 2137 î.Hr., poemele Enheduannei au continuat să fie copiate timp de secole. Foto: Facebook / The Morgan Library & Museum
=======================================================
Unii academicieni au pus la îndoială dacă Enheduanna a scris cu adevărat poeziile care îi sunt atribuite. Chiar dacă ea a fost o persoană reală, potrivit criticilor, lucrările scrise în sumeriană și cunoscute doar din copii realizate la sute de ani după ce a murit, s-ar putea să fi fost scrise mai târziu și atribuite ei doar pentru a susține moștenirea regelui Sargon. „Ceea ce v-am cântat la miezul nopții, așa să se repete la miezul zilei” Într-un pasaj din „Exaltarea Innanei”, unic în toată literatura mesopotamiană, potrivit lui Babcock, Enheduanna spune că „a dat naștere” poemului.
„Ceea ce v-am cântat la miezul nopții”, a scris ea, „așa să se repete la miezul zilei”.
Cuvintele ei au fost întradevăr repetate de multe ori. În timp ce Imperiul Akkadian s-a prăbușit în anul 2137 î.Hr., poemele Enheduannei au continuat să fie copiate timp de secole. Până în 500 î.Hr., Enheduanna a fost „complet uitată” de lumea acelor vremuri, potrivit lui Babcock. Până în februarie, însă, marea preoteasă akkadiană și alte femei contemporane cu ea vor domina camera expoziției din muzeul de la New York.
Editor : Raul Nețoiu Etichete: istorie
